Simpatia pentru veveritele noastre din spate si faptul ca la Meijer (magazinul de unde luam de obicei mancare) nu au adus inca alune de veverite (din cele cu coaja tare) ne-au scos azi din casa spre un stejar din vecini sa adunam ghinde. Le descoperise Liviu ieri cand a iesit cu rolele, le-a adus o mana sa vedem daca le plac (erau un soi nou, mai micute si mai colorate, nu din cele obisnuite privirilor noastre) si azi, dupa ce am vazut ca le-au carat pe toate de pe prag, am hotarat sa le mai aducem provizii.
Acum … cred ca veverita de veverita nu a mai avut culegator de ghinde personal in America sau oriunde in lume, dar nu putem ignora faptul ca printre pomii din spatele casei unde traiesc ale noastre nu e niciun stejar, drept care nu vad de ce nu si-ar spune: „veverita, muta-ti cuibul si te du”. Iar fara veverite America ar pierde o mare parte din hazul pe care il are pentru mine. Nici notiunea de „acasa” nu ar mai valora mare lucru fara veverite, ele fiind primele dupa care ma uit cand sosesc acasa de pe undeva pe lumina.
Conform veveritologilor, exista in lume 278 de specii de veverite, dintre care am citit ca cea mai mare e cam cat un pui de cangur (3 piciare inaltime, aproximativ un metru). Nu stiu cat de … fioroase pot fi veveritele mari cat lupii, pentru ca noi acasa avem unele roscate, pe care americanii (sau poate si literatura de specialitate) le numesc „fox squirrels” (veveritele – vulpe)* …
… la facultate am unele gri iar de vazut am mai vazut alte forme si marimi prin alte parti sau in poze. Cum ar fi veveritele negre, pe care mi le-a trimis cumnata mea din Canada, Carmen, in poze, sa ma bucur si de coada lor, pentru ca stie cat imi plac. Ceea ce s-a si intamplat, mai ales ca le-am gasit atat de diferite de ale noastre. 
Cat despre celelalte specii, mai am ca obiectiv deja fixat sa vizitez o colonie de veverite albe, de care se spune ca mai dai in vreo cinci locuri in State si care sunt specii protejate iar restul de specii, pana la 278 … cum, unde si cand se va nimeri sa dau de ele.
____________________
* Le-am bagat zilele trecute in sedinta foto de toamna, cu regretul ca a trebuit sa le alerg pentru pozat cu camera video, care nu tine pasul cu ele cand face poze, in conditiile in care aparatul nostru bun de pozat veverite are, cum mai spuneam (de ma obsedeaza si in vis de ciuda), eroarea numarul 99 careia inca nu i-am dat de cap din lipsa de timp.
Negre n-am vazut de cand sunt ! Si fizionomia e diferita !
Aici sunt altfel veveritele : si mai roscate, si mai mici cred. Nu stau la vazut, da’ pai la pozat ! Trebuie sa fii foarte “pe faza” ca sa le zaresti.
Da, Leo, au o fetzica altfel negrutele
Abia astept sa le vad pe cele albe!
).
Cred ca roscatele de Cehia sunt si mai putine, de-aia se arata mai rar. Sau poate lumea le alunga cumva si sunt speriate. Aici zici ca ploua peste tot cu veverite (inclusiv pe asfalt, unde sunt o multime tesite de masini, bietele
Felicitari.
Iti citesc toate articolele.Te rog trimite-mi adresa de e-mail
sa putem vorbi.
Te stiu acolo, iti urmaresc IP-ul de cand ai schimbat zona. Nu avea cine sa ma viziteze cu asa consecventa din buricul ala de Europa
Esti draguta, multumesc. Trimit.