Sedinta de apartament si sedinta de casa

Sa nu se mai certe si data viitoare ca la usa cortului cu Maki, Tato a convocat aseara sedinta de apartament. Astfel la 11 noaptea, la o felie de cheese cake si un pahar de coca ne-am strans sa crosetam reguli comune ca sa nu ne epuizam nervos doar pentru ca traim in acelasi apartament si impartim bucataria, living-ul si masinile de spalat si uscat rufe.

Tato a provocat prima si ultima cearta dintre ele, ea a si vorbit tot timpul. Nu mai tin minte tot ce a spus pentru ca pe mine ma cam durea in 14 mai ales ca stiu ca singurele reguli de respectat intr-o situatie ca asta sunt cele de bun simt iar daca asta lipseste nu prea e nimic de facut. Asta in ideea ca ele s-au certat pentru ca Tato isi lasase rufele in masina de uscat la mijlocul unei zile de vineri si a plecat de acasa pana noaptea tarziu iar Maki, care a vrut sa spele si sa usuce si ea, i le-a scos pur si simplu si i le-a pus undeva (probabil aiurea de a sarit Tato de fund in sus). Mi-a povestit Maki (acum … nu stiu ce vroia de la mine, ca nu e treaba mea cum stiu ele sa se impace si nici timp de pierdut pe ale altora nu am), care, om in toata firea, s-a umflat de plans ca Tato, un copil abia iesit in lume la 20 de ani, i-a pus interdictii prin casa.

Aseara in discutia “de familie, pentru ca noi suntem o familie aici” (sa o citez pe Tato care, dupa ce ca a venit superficiala si formala de acasa de la ea din Armenia, aici printre americani, unde nu stii mai niciodata ce gandesc oamenii pentru ca iti spun numai ce trebuie sau ce vrei sa auzi, s-a formalizat pana la limita suportabilitatii de catre un om mai cu tiglele pe casa) eu doar m-am amuzat si am fost de acord cu propunerile facute. Drept care m-am ales cu responsabilitatea, o data la trei saptamani, de a curata mai temeinic bucataria decat o fac dupa ce o folosec uzual. O sa faca Tato un grafic si o sa il puna la vedere in bucatarie. Asta pana la urma e de bine pentru mine, care de obicei o faceam singura de cate ori mi se parea ca ceva nu e in regula cum ar trebui. In rest, si-au impartit zilele de folosit masinile de spalat si de uscat rufe (pe mine nu ma intereseaza, fac asta acasa), s-au propus intalniri lunare pe care eu si Maki le-am anulat politicos dar ferm pe motiv ca mai avem multe altele cu adevarat utile de umplut timpul, am agreat ca nu e cazul sa ne ciocanim una la usa alteia doar daca ne plictisim si cautam de vorba (maladie de care s-a declarat bolnava Tato) ca poate dincolo de usa ciocanita se doarme dupa o noapte de invatat si s-au vorbit discutii cu un zambet americanesc pe fata care vorbeste de o mimica binevoitoare dar cu un substrat “who cares?”.

Eu nu a fost nevoie sa mai pun nicio conditie. Apucase Maki sa propuna preventiv ca spatiile comune sa le folosim doar pe termen limitat, dupa ce ma plansesem catre ea intr-o sesiune de barfa anterioara sedintei de musafirii lui Tato de anul trecut, cand am stat numai cu ea, musafiri care blocau living-ul de ma scoteau din sarite pentru ca eram stresata sa ajung acolo si sa mananc, si sa ies din apartament. Slava Domnului ca fiecare camera are baia ei!.

M-am oferit totusi voluntara aseara sa salvez orice fel de insecta care apare prin camerele lor, in ideea ca Tato, la care nu stiu cum se nimeresc toti paianjenii atat de mari ca par mutanti, tot povesteste cum ii striveste oripilata dupa ce ii imbalsameaza cu parfum, singura arma la dispozitie pentru a se putea apropia de ei. Spre exemplificarea dexteritatii mele de salvator de insecte tocmai am avut ocazia sa salvez de fata cu ele un greiere care topaia pe holul de la intrare de le-a facut sa se retraga tipatoare in partea opusa a incaperii, astfel incat nu mai avea nici cine sa imi deschida usa sa ies cu greierele intre parmele facute caus. Palme neprotejate, ceea ce le-a facut lor pieile ca de gaina la ideea ca de ce un greiere nu ar putea musca din tine.

Cam asta despre prima sedinta a familiei mele de la apartamentul de la scoala. Cat despre familia de acasa … chiar asa, nu am avut niciodata nicio sedinta, doar discutii spontane … Pentru ca abia acum imi dau seama ca diferenta intre sedinte si discutii e ca primele se termina cu responsabilizari concrete, cred ca o sa pun o sedinta de casa cu Liviu pe ordinea de zi in week-end.

Si, Liviu, daca citesti asta, tema va fi unul din imperativele de moment din familia noastra, respectiv proiectul meu final la French Literature and Cinema de care te-am rugat sa te ocupi (fara sa o fac in sedinta, deci fara raspunderi asumate pana acum). Bineinteles ca poti sa il iei pe Vali in echipa daca vine, macar cu un sfat de-al lui inspirat si profesionist; cu atat mai bine proiectului si notei mele cu atat mai bine!. Sedinta insa ne va ajuta sa avem termene concrete de realizare, nu asa, “las’ ca il facem, ha, ha, ce tare o sa iasa!” … Asadar, papus, pune-ti organizer-ul sa sune undeva sambata dimineata!
(Nota: Legatura lui Liviu cu filmul si literatura ambele din Franta e doar contextuala in discutia asta. Nici macar proiectul nu pare sa aiba de-a face cu ele: am cerut voie sa fac pentru proiect un film despre Japonia iar legatura cu subiectul cursului o s-o facem la nivelul tehnicilor utilizate).