… pana la Indianapolis Motor Speedway pentru cursa Indy500. Pe strada 16, unde nu ai curajul sa mergi pe jos decat cand sunt curse si masinile de politie stau la fiecare colt de strada si patruleaza in sus si in jos la cateva minute.








Cursa …
La fel de interesanta insa “fauna” care se aduna acolo o data pe an pentru tipul asta de show. Oameni multi, cu gratarele si masinile lor si fara, la cozi, in tribune si care de obicei numara cam jumatate de milion …











… cu mic …


… cu mare …

… chiar cu canapeaua din sufragerie.

Important e sa ajungi acolo cu cine trebuie sa ai ce tine minte.



Distractie … se vede treaba ca pe masura multimii. Daca o masori intr-un fel anume. Nu, nu in spatiile rezervate familiilor.

In rest insa, da.





Detalii de la cursa … am tinut cu Danica Patrick, numarul 7 in cursa si cu numarul 10, pe care l-am ales pentru ca avea un nume italian (Dario Franchitti). Danica a iesit pe 3 si Dario, dupa ce a condus la inceput patruzeci si ceva din cele 200 de tururi de pista ale competitiei a ajuns pana la urma pe 7. A stabilit insa si un record al cursei, cel mai rapid tur de pista (299.55 km/h).
N-am mai pozat filmat nimic spectaculos. Am fost eu putin pe alaturi la un accident. Am observat insa o matura care cazuse pe pista dintr-o masina utilitare care curatase dupa un accident (prima imagine, in dreapta sus), dar pe care au recuperat-o inainte sa treaca sirul de masini care inca aveau steag galben si mergeau in spatele pace car-ului de la Chevrolet.


O vazusera la timp oamenii rosii care cred ca erau platiti pentru a arunca un ochi vigilent spre pista. Asta dupa ce la inceput stateau numai cu spatele la ea de Liviu si-a dat cu parerea ca erau platiti special sa rateze cursa.

Una peste alta, agitat, zgomotos si mai ales pestrit. A, si da: mi-am bronzat iar nasul peste limite si tot cu crema de galbenele l-am tratat.





Grozav foto-reportaj.
Cristina, faci tu ce faci, si iar la crema de galbenele ajungi…
Parca ai fost si anul trecut la ceva asemanator, tot cu masinute !
Eu am gasit cabana in Rucar, frumoasa, linistita, va asteptam la vara!
Ai promis ca ne vedem!
Pupici!
Desore fotoreportaj , Leo … multumesc, o sa ii transmit mesajul fotoreporteului. Nu stiu ce o sa ma fac de anul viitor ca respectivului i s-a taiat de Indy500 si raman fara reportajul anual de pe blog pe care il faceam cu ocazia asta
Pe de alta parte, a propos de creme de galbenele, postul de anul trecut despre cum mi-am tratat nasul ars de soare la cursa de masini cu crema de galbenele imi aduce si azi jumatate din traficul de pe blog.
Istoria se repeta, Sofia, an de an, e o cursa de masini traditionala, anul asta a implinit 100 de ani.
Cabana la Rucar … suna bine, cu atat mai mult din perspectiva dorului de munte romanesc
Incearc-o cu Sot anul asta si la anul mergem impreuna. Vara asta nu avem timp sa ajungem in tara, are Liviu o bursa de studiu in Japonia si petrecem acolo cateva saptamani.
Evident, nici tu nici Ina nu veniti azi in tara!
Si o sa vizitezi Japonia? Bine si noi o vizitam pe blogul tau!
azi=anul asta, scuze
Sofia, lasam tete-a-tete-ul pentru la anul.
Cat despre Japonia, o sa iau laptopul cu mine sa pot spune si mai departe despre realitatea lor vazuta oblic. Be my guest!