Veveritia Coa este in continuare in vizor pentru a fi transformata in animal de casa. Intre timp a inceput sa vina inspre usa cand iese Liviu cu nuci sau alune atunci cand o vede prin curte cautand de mancare.
Imblanzitorul de veverite sta minute intregi in genunchi langa prag asteptand-o pe Coa sa se apropie, ca sa o faca sa inteleaga de unde vin alunele si nucile gasite pe prag sau printre pomii din curte (care nu sunt nici nuci, nici aluni). Nu e din cale afara de prietenoasa, dar se apropie din ce in ce mai mult, lasandu-ne sa speram ca intr-o zi ii vom smotoci blana.
Coa – singura veverita curajoasa din curte, cu coada ei jumulita drept buletin de identitate in ochii nostri – in timpul lectiei de imblanzire de astazi.
N-am mai trecut de mult timp prin casuta ta virtuala.
Faptul ca acolo traiesc veverite mie imi spune clar ca e un loc benefic.
Nu m-as supara sa am astfel de animalute de casa… Cu doua-trei alune ai scapat ! Nu tu vaccinuri, mancare speciala, sampon la fel, periat, plimbat, taiat unghii si asa mai departe.
Multumesc pentru pozele astea dragute ! E o placere de fiecare data !
Leo, si mie mi-au lipsit vizitele tale. Dar te-am vizitat acasa la tine si situatia s-a echilibrat
Fara indoiala ca un astfel de animalut “de casa” e mai comod, dar mai ales e un animal liber, intr-un mediu mai apropiat de ce i se potriveste. Placerea e de partea mea si e si mai mare cand o impart cu “pasionati”. Cu placere, deci!