De fapt, am doar o idee, venita in mintea mea dimineata, in timpul muncilor plictisitoare dar necesare de pe langa casa, moment cand simti nevoia sa faci ceva ca sa nu fii chiar cu totul acolo.
M-am gandit sa scriu o carte despre inceputul secolului XXI si literatura de blog. Sunt o (pentru mine si la ce am prioritar de facut ingrijorator de) mare “consumatoare” de blogosfera si mi se intampla deseori sa fac analagii intre marea literatura si mica (sa-i spunem) si anonima ca recunoastere oficiala literatura de blog.
Recunosc online, intr-o forma de manifestare libera de filtrele politicilor editoriale, bloggeri critici, revoltati si implicati ai timpurilor noastre, filozofi ai lumii din interior si din jur, cronicari ai realitatii, ai momentului, ai omenescului si ai memoriei, o literatura a calatoriilor, a poeziei, o literatura care, ca si cea pe care am cunoscut-o in scoala (generalizez comparatia pentru ca am incredere ca fiecare stie sa particularizeze pentru el insusi) imbie, povesteste, educa gusturi, sintetizeaza si modeleaza pareri, amuza si relaxeaza. O literatura absolut libera ca forma de exprimare (probabil numai pana nu va aparea o asociatie a scriitorilor de blog care sa imparta lumea in cartarescieni si coelhieni online, punand stampile colorate in topul paginilor cu inscrisul “blog de o calitate literara aprobata de asociatia noastra”), care isi gaseste publicul ei, mai mare sau mai mic, mai de un fel sau de altul. O literatura a varstelor, a sexelor, a orientarilor politice si de orice alta natura. O literatura care merge de la contemplare la luarea de pozitii, de la descrierea cuminte la redarea zbuciumului unor “enfants du siècle” moderni in interactiunea cu un “mal du siècle” care se vrea inteles pentru a fi dat la o parte sau macar atenuat.
Literatura unor La Fontaine, Camus, Sartre, Exupéry, Hogas, Bogza, Grigore Ureche, Cella Serghi, chiar Ionescu si Beckett (am dat aseara de un blog care se juca exclusiv cu un limbaj al absurdului), etc. ai zilelor noastre si in felul lor si dintre care, ma gandesc eu, vor fi scriitori care isi vor transforma cerneala virtuala in una concreta, tipografica, ajutati si incurajati sa faca asta dupa experienta blogului.
Acestea fiind spuse, pun copyright pe idee 
Si, cand o fi sa vina timpul liber si inspiratia, va scriu eu sa va cer permisiunea de a face parte din cartea mea de istorie a literaturii romane foarte moderne.
Cristină,
la tine cît e ora, că la mine e 12 noaptea trecut de fix, şi citind articolul tău mi-a sărit complet somnul. Cronicar al realităţii, un compliment real, poate cel mai bun pe care îl primesc/primim (aici intră şi Oana, co-autoarea mea) de cînd fac blog. Foarte bun articolul tău, şi eu m-am gîndit la chestiunea asta, cu literatura underground, dar tu ai spus-o/scris-o muuuuuuuult mai bine decît aş fi făcut-o eu.
Cele bune, din Braşovul înzăpezit, Ionuţu.
Ionutule, cu Oana ta de departe cu tot, la noi sunt mereu (cu mici exceptii cand se schimba ora decalat cu o saptamana, poate doua) 7 ore diferenta fata de voi (voi sunteti inaintea Americii cu orele astea!)
Asa ca la mine era, cand ai scris tu 5 dupa-amiaza.
Ce tie ti se parea un compliment, pentru mine era o constatare realista. E asta inca un compliment?
Inteleg ca sustii proiectul
Dragă Cristina, filosof nu prea sunt io, dar de susţinut, susţin proiectul dumitale:)
Cristina, zici tu… amuzant… Ca viaţa.
Vorba lui Arghezi, “Sunt înger, sunt şi demon/ Şi fiară şi alte-asemeni/ Şi mă frământ în sine-mi ca taurii-n belciug.
Mersi că m-ai băgat în “istoria” ta. Mă onorează şi obligă. Şi eu, care citind-o pe Innuenda ziceam că ar fi de bun simţ să-mi închid blogul să nu mai poluez netul… Dar văd că am şi eu nişa mea.
Cristina, ugh… m-ai luat prin surprindere… cand am pornit bloguiala ma gandeam la orice, numai la “modelat” nu… evident, te sustin. Si iti multumesc; chiar ma gandeam daca are rost sa continui sau nu. Acum cred ca da.
succes, asteptam lucrarea.
Vlad, macar ca oameni intelepti si asezati la cap ce suntem (cei care …
) si tot ne-am putea numi filozofi (sau filosofi daca preferi 
). Iar mintea mea de cititor al tau, la cat stie ea pana acum, vede mult mai mult decat atat (si asta ar trebui sa conteze, pentru ca ce scrii tu nu poate exista complet fara ceea ce interpretez eu, sau altul, sau altul). Exista nuante in ce spun eu aici, dar … le clarificam in carte 
!
Multumesc de sustinere, fac focul in semineu si ma pun pe scris alaturi
Motanes, stii cum e cu literatura, se spune ca astupa goluri si e inteleasa in consecinta, in functie de ce avem fiecare de astupat.
Cat despre tine si Innuenda … Pentru Innuenda, pisicismul tine de retorica, daca vrei, ea e pisica doar atunci cand asta o ajuta sa spuna mai plastic ce are de spus, tu esti o pisica cu norma intreaga, cu un alt mod de a vedea lucrurile si cu zona ta de interes. Deci cu gaurile tale de astupat, nisa ta, cum ziceai si tu.
Inteleg ca pot sa iti spun si eu bun venit in istoria mea …
Cetatene Popescu, cred ca ni se intampla sa fim luati prin surprindere nu pentru ca nu am avea ocazia sa ii uimim intr-un fel sau altul pe ceilalti, ci doar ca cei mai multi nu ne spun decat foarte rar ce gandesc vis-à-vis de interactiunea cu noi. Asa ca … e doar o exprimare a unui punct de vedere preexistent. Cum sunt sigura ca preexista o multime de puncte de vedere neexprimate inca referitor la efectul a ceea ce scrii tu pe blog asupra celor trec pe acolo cautandu-te de la ei chemare.
Eu cred cu toata convingerea ca are rost ce faci pentru cei pentru care ce faci tu conteaza. Si mai cred ca niciun secol inaintea astuia pe care il traim nu a avut o oglinda mai buna decat il are asta pe care il traim noi datorita existentei blogurilor.
Iti dai seama ca prin anii 3000 nu o sa mai fie nevoie de arheologi sa sape dupa dovezi ale vremurilor de acum, va trebui numai sa existe un stra-stra-(stra)nepot de-al lui Bill Gates mai dezghetat, capabil sa faca un soft sau ce’o mai fi pe atunci care sa citeasca vechiturile astea si vreun lingvist, ceva, care mai stie sa citeasca si sa descifre limba asta a noastra veche si complicata
Dedes, sper sa viiiiiiinaaaaa!!!! Timpul, inspiratia si, odata cu, lucrarea. Unde, inteleg, pot sa rezerv un loc demn de atentia posteritatii – partea interesata de timpul cand blogul era o forma de libertate totala de expresie de care ai profitat si tu, inchizand in forme mici si intre cuvinte putine idei mari si generoase
Nah, ma stransei si io de pe drumuri! Omenescului…hmm, ce sa-ti zic, ca si pe mine ma luasi prin surprindere? Nah, o zic!
De ceva vreme cochetez cu ideea asta…da, cred ca mi-ar placea, ce nu stiu inca…e daca e ca o povestire sau poate cu personaje…cred ca visul tau e realizabil, macar parte din cei pe care i-ai enumerat.
Eu le doresc mult succes si poate ne impulsionam unii pe altii!
Evident, ai si din partea mea toata sustinerea.
Pai, mai Mesterila, nu incerci tu sa aduni lumea la tine pe blog in numele constantelor care ii apropie cel mai bine pe oameni?
Ce as vrea sa fac eu este sa redau o oglinda a blogosferei romanesti asa cum e ea acum, fara constrangeri de niciun fel, vazuta ca manifestare literara. Un cenaclu literar, daca vrei …
Multumim de sustinere!
Eu nu eram prea talentata la scris, eu iubeam matematica si o iubesc si acum!
Scriu de relxare, chiar ai dreptate!
Pai, Sofia, crezi ca am imbatranit degeaba?