Cu treaba la Indianapolis, azi am ajuns si pe la targul lor de sfarsit de vara, un targ pe teme predominant agricole, dar o ocazie buna si pentru tot soiul de firme cu alte treburi de a-si agata clienti in cele mai americane moduri.
Pe de o parte, in standuri, cowboy si alte cefe rosii de-ale lor cu animalele la expozitie si concursuri de frumusete, plus oferte de toata mana (masini, barci, lectii de dans, masini agricole, servicii de cablu si internet, servicii medicale, servicii publice, oferta educationala, show-uri cu tigri indieni, cu taietori de lemne, curse de gandaci, operatii live si la vedere la animale, expozitie de pisici, simulatoare de razboi ale armatei, concursuri de orchestre scolare, plimbari cu poneiul si cu elefantul, plimbari cu tractorul, concerte live, luna park, sicrie, etc.), totul intr-o nebunie generala, printre sute de gherete cu mancare.
Pe de alta parte, americani curiosi, eu si Liviu.
Povestea animalelor … oarecum amuzanta la prima vedere, dar cu efecte probabil usor traumatizante asupra creaturilor spalate, tunse si frezate la propriu. Si pe alocuri colorate cu spray-ul, sa arate perfect in concurs.
La oi in pavilion era aerul conditionat dat cam tare fata de cat puteau suporta animalele asa tunse. Si asta nu e o gluma.
Oaia asta chiar m-a placut. Si eu pe ea, drept care m-am oprit cu greu din mangaiat.
Patriotismul lor patrunde pana in iesle la magari …
Animale tracasate, zic eu, dar tratate oarecum … “omeneste”, cu aer conditionat si ventilatoare la botul … vacii, porcului, oii si magarului (pentru ca azi nu a fost zi pentru concursuri de cai, dar urmeaza si asta pana la sfarsitul saptamanii).
Toata munca asta cu rezultate pana la urma.
Realist vorbind, pieptanat si premiat sau nu, animalul nu castiga nimic, pentru ca e vazut tot in perspectiva, in tigaie sau la protap … 
Intr-un pavilion mai mic, vedete feline. In mare, cam tot vai de coada lor …
Pentru un targ si cu fata partial umana, a fost si un concurs de frumusete pe doua picioare. Frumusetea castigatoare ne-a pozat si noua cu placere. Si a avut, la cerere, si placerea de a se poza cu Liviu. Acum Miss Indiana State Fair 2008 e parte din istoria targului, cu tablou in regula in galeria de arta a acestuia (pentru ca da, balciul asta pestrit are si o galerie de arta: pictura, sculptura, sticlarie, arta mestesugareasca de pe la ei, etc.).
In rest, cum spuneam, un targ cu muuuulta mancare, …
… motorase, tractorase, …
… ture calare, cu poneiul sau … cu elefantul, …
… oaze de racoare in plin soare de peste 35 de grade, …
… educatie sanitara, …
… educatie medicala, …
… si multe, multe show-uri. Cu orchestre, …
… curse de gandaci pe melodia “La cucaracha”, facand reclama … departamentului de stiinte al unei universitati foarte mari din Indiana (si din a caror parte educativa am inteles ca, daca nu ar fi gandacii si insectele care polenizeaza, o treime din mancarea planetei nu ar exista – ceea ce, cel putin pentru americani, la cat sunt de mancaciosi, ar fi trist) …
… si show-uri cu taietori de lemne profesionisti (despre care nici prin cap nu mi-ar fi trecut vreodata ca ar putea exista daca nu vedeam), aduse la targ de Stihl si Toyota. Intrecerile de taiat trunchiuri cu ferestraul clasic, cu toporul din pozitia cocotat pe o scandura prinsa “artizanal” de copac, cu motoferastraie normale si “tunate”, dotate cu carburator, aruncarea la tinta cu toporul, “dansul” pe un bustean pe apa, sculptura cu ferastraul electric, etc., i-au tinut in priza pe americanii invatati cu senzatiile tari (si care cred ca ar fi adormit instantaneu la “Cantarea Romaniei”).
Si, la finalul vizitei prin targ, bomboana de pe coliva. Respectiv intrebarea “Ce mai faci?“, adresata mie de catre omul de marketing de la standul cu sicrie in timp ce treceam grabita si incercand sa nu arunc nici macar o privire. Daca nu m-ar fi durut cumplit capul si nu m-as fi simtit sfarsita de atata alergare, poate raspunsul meu “Foarte bine!“, ar fi fost unul mai natural. Dar asa, avand in vedere starea mea, a iesit cam gatuit si strigat, pentru ca in minte imi incoltise ideea ca nu cumva specialistul in sicrie sa aiba semnele lui dupa care isi banuieste clientii …
Mai tarziu, ajunsa cu bine acasa, aveam sa vad in pozele facute de Liviu (care a fost fotograful oficial al excursiei noastre la targ), nu toata lumea avea reactia mea si asa nici macar standul asta sinistru nu ducea lipsa de vizitatori.
Hai, s-auzim de bine!
Oau. Un val de fotografii.
Frumos targul, oricum animalele lor sunt tratate omeneste.
Sa-i spui unui antreprenor de pompe funebre ca o duci foarte bine mi se pare cinic. Il demoralizezi pe bietul om. Are si el o afacere si o familie de intretinut.
Dar el sa ma intrebe pe mine neintrebat ce fac, cand e clar de inteles ca interesele noastre sunt divergente din punctul asta de vedere (respectiv daca de-al de mine facem bine, el face rau), nu ti se pare si mai demoralizant?
ba da. in concluzie: nu putem sa facem bine toti in acelasi timp
Chiar toti, nu, Dedes. Dar eu cu tine, cu Tom Cruise, Traian Basescu, Simona Senzual, etc., de exemplu, da, nu insa in paralel cu el. E minoritar si singur iar noi suntem multi, sa stea in banca lui si sa nu vorbeasca neintrebat!
m-au dat gata cu vopsitul animalelor pe alocuri…
cat despre nea sicriu…cred ca m-as fi uitat repede intr-o oglinda…sa vad ce vede el si eu nu stiu! cam naspa!
Mestere, vad ca la vopsitul lor nu, dar la imbracatul, spalatul si frezatul animalelor te asteptai …
Ce era sa ma mai uit in oglinda, nu am spus ca eram intr-o stare fizica in care nu prea ma miram ca e primul pe ziua aia care ma baga in seama?