Sinteza zilei

Azi mi-au marcat ziua doua lucruri plus unul.

Primul, cum mi-a iesit cozonacul. Respectiv mare, aspectuos si mai ales … sarat. Nu i-am pus sare in loc de zahar, dar am folosit o faina care creste singura si Dumnezeu stie ce pun astia in ea de da gustul ala. In plus, am vrut sa il pozez sa il pun si pe blog, dar nu am putut sa il scot din tava de lipit ce era. Pe primul (din trei) l-am scos bucati. Din partea de deasupra am mancat eu si Liviu de pofta, cu lapte (in fapt, nu e sarat ca sticksurile, ci doar mai sarat decat ar trebui sa fie un cozonac). Restul l-am dezlipit fortat cu un cutit si l-am dus in seara asta, cand am iesit cu cainele la plimbare, intr-un lac din apropiere sa il manance gastele salbatice care locuiesc acolo si pestii. Bono, care nici de copanele din cratita lui nu se atinge de mofturos ce e, a mancat din cozonacul asta, simplu, cand era caldut si apoi cu unt (bucatica cu bucatica, direct in gura, cum si-a mancat mesele toata saptamana). Cu totii suntem bine.

Al doilea lucru a fost cand am constatat de ce se agita Bono prin bucatarie toata seara, alergand intre castroanele lui si iesirea spre living. Nu avea apa. Mi s-a rupt sufletul sa observ asta, cand l-am vazut ca nu se mai oprea din baut dupa ce i-am pus apa. Biata creatura dependenta! Maine ii fac portie tripla de masaj la cat de vinovata ma simt …

A mai fost azi o veste cu potential de a fi buuuuuna, dar am detaliile abia martea viitoare (cand se poate dovedi buuuuuuna sau doar buna).

_____

Foto:

Bono, un caine fericit oricat ar fi de oropsit, azi la plimbarea de seara (penultima a zilei)