Pe usa noastra de la intrare scrie pe o placuta, pusa sub sonerie, “No solicitors!”. Dar asta nu e o garantie ca cei care vin sa iti propuna curatarea mochetei si / sau covoarelor gratuita (mai, sa mori tu?!), sa iti schimbe religia cu una mai buna, respectiv a lor, sa iti propuna ce nu ti-ai dori vreodata, etc., inteleg si respecta ce e scris. Nici nu i-ar prea avantaja, pentru ca placuta respectiva le strica invartelile mai pe la toate usile caselor.
Dimineata, cand Liviu era in parc la alergare iar eu acasa cu toate geamurile deschise de jur imprejur, tarrrr la usa. Din locul unde ma aflam, la un metru si ceva de geamul care dadea spre intrarea in casa, puteam vedea perfect un negru maaaare, de acoperea tot geamul meu, cu un tricou larg pe el, blugi si sapca intoarsa cu cozorocul la spate. Suna si se retrage din raza mea vizuala. Cum asa fac si curierii UPC, DHL, FedEx, etc. cand mai aduc ce mai cumparam pe net, am crezut ca o mai fi comandat Liviu vreo carte, ceva. Ei suna si apoi pleaca, lasand langa usa ce au de lasat (daca nu e produs electronic, pentru care se intorc sa ti-l dea in mana).
Fac un pas cu ochii spre geam, negrul la doi pasi de usa, dar tot acolo. Nu tu colet pe langa el, doar asezase jos o cutie de metal ca de suc sau bere si un pachetel deasupra ei. In loc sa imi continui drumul spre usa, m-am retras cu sangele alergand prin vene si artere in partea opusa, intr-un unghi inaccesibil negrului daca nu se apropia de geam, dar care ma plasa langa telefon si usa dinspre garaj. Lumina in bucatarie aprinsa, pentru ca cea naturala era insuficienta, zgomot de la masina de vase iesind si pe geamul deschis si care clar razbatea si pana la el, geamuri deschise, era clar ca era cineva acasa, dar care nu vroia sa deschida. Ce m-a ingrijorat e ca pana si Bono, care face criza de latrat cand suna cineva la usa, a simtit ca e cazul sa isi lase orgoliul de caine aparator de casa la o parte si sa isi vada de treaba lui.
Am stat ce am stat in unghiul meu mort si, cand sa ma apropii sa vad ce face negrul, se apropie si el de usa si mai suna o data. Aici inima mea a atins numarul de batai maxim pe minut.
In principiu, poate sa nu para o problema cand un necunoscut iti suna la usa. Dar nu si aici, unde realizezi uitandu-te la stiri ca unii traiesc numai din rapirea altora, intratul peste oameni in case si luat ostatici, crime urmate de jafuri, atacuri asupra masinilor, etc. Mai ales cand unele intamplari incep cu un necunoscut care suna la usa …
Dupa ce a sunat a doua oara, negrul cel mare a plecat, cu cutia lui cu tot. Cand am iesit eu sa vad ce face era deja la usa vecinului de peste drum. Si de acolo a plecat mai departe tot cum venise, nu i-a deschis nimeni. La cateva minute, masina politiei defila pe strada cu viteza mica. Se mai speriase, poate, si altcineva, mai tare ca mine, pentru ca sunase la 911.
Urmatorul care a sunat la usa a fost Liviu 
Care m-a linistit ca cel mai probabil negrul vroia sa ne spele iar mochetele si covoarele. Gratis la prima strigare.
Dar daca era un chinez mic si foarte galben ii deschideai?
Dedes, da, ii deschideam, pentru ca ei, chinezii mici si galbeni, aduc prosperitate in America. Cel putin comerciantilor, pentru ca, dupa estimarea mea, cred ca peste 60 – 70% din ce poti cumpara prin magazine, indiferent cat de mofturoase sunt, poarta inscrisul “made in China”. Restul, pana probabil foarte aproape de 90%, sunt din Peru, Mexic, India, Pakistan, Bangladesh, Taiwan, Indonezia, etc. Mi-am facut o preocupare permanenta de a descoperi prin magazine lucruri “made in USA” iar asta mi se intampla extrem de rar.
Deci da, chinezul mic si galben e ok. In plus, de el nu da la stiri nimic rau, nici macar ca se plimba cu valiza pe Lacul Michigan sau mai stiu eu care.
Vai! Si mie mi-e FOARTE frica de necunoscuti …”dubiosi” mai ales cand sunt singura !
Mai suna si pe la noi pe la usa omuleti dubiosi, cer ceva de mancare(obtin), apoi cer ceva de imbracat..apoi bani….si probanil daca le dai tot ce cer, vin si se si muta cu tine in casa!
Si eu sunt atenta la cine deschid!
Daniela, welcome to the club! Nu ca ar fi mare scofala un club ca asta, dar macar pe mine ma ajuta sa aflu ca nu sunt singura care reactionez intr-un fel anume
Sofia, eu de cativa ani buni daca nu astept pe cineva, nu dau drumul la usa. Nici nu ma interesa sa vad cine e.
Asta, cand eram in Romania, spre disperarea sefei de la asociatia de proprietari care venea sa citeasca lunar apometrele si calorimetrele si care din cauza asta se vedea nevoita sa ma pandeasca atunci cand intram in bloc si sa vina cu mine sus …