Indy 500 in imagini si concluzii

La inceput, ce s-a vazut a fost transformarea orasului Indianapolis intr-un balci aglomerat. De vanzare … orice si oriunde, dar mai ales locuri de parcare. Dincolo de reguli,

… dar si dincolo de argumentele marketing pamantesti.

Tot prin oras, aglomeratie, masini, directionate si redirectionate in siruri indiene dupa o logica (s-a vazut treaba) anume si oameni pe jos mai multi decat ai fi putut vedea toata viata aici daca n-ar fi fost Indy 500 (mai ales ca in zona unde e pista ai retineri sa treci si cu masina in restul timpului …).

Aglomeratie si la pista si cozi pentru bere si hamburgeri. Inainte …

… si dupa.

Si … CURSA!!!!!

Tururile de pista initiale, pentru a saluta publicul,

… apoi spectacolul propriu-zis al celor 200 de ture de pista, totalizand 500 de mile (800 km).

Competitie normala, dar si cu partea ei de imprevizibil, derulat in parte chiar sub ochii nostri. Un accident,

… inca un accident,

… si inca unul,

… plus celelalte, care au scos peste 10 masini din cursa din cele 33 si pe care le-am putut vedea doar pe ecranele mari, pentru ca s-au petrecut departe de noi.

Cursa a fost una cu un singur mare castigator, Scott Dixon, care dupa ce a urcat pe podium sa isi bea lapticul de campion (sa ia americanii exemplu) si sa stropeasca cu sampanie, a pupat traditional linia de sosire si a trecut intr-un tur de onoare sa isi salute fanii care mai ramasesera sa astepte momentul.

Dupa, ar mai fi de notat privelistea lasata in urma de hoardele de americani.

Si iar aglomeratie, strazi de intoarcere pe care nu ti le-ai fi dorit, nu le stiai, dar pentru tine aleageau fara drept de apel politistii.

Concluzii cu vorbe si (iar) imagini:

• In cazul accidentelor de pe pista, nu exista o procedura cu foi albe si goale, cum era in capul meu pana acum. Ca sa nu se intample si altele, organizatorii ridica un steag galben, ceea ce inseamna ca, pana se elibereaza pista si pana se matura si aspira ultima aschie de ce mai poate sari din accident, masinile merg cu viteza scazuta. Sa nu fie treaba la intamplare, au ca antemergator o masinuta oficiala a circuitului (pacecar), care le conduce pana primesc prin statie ca e in regula si se ridica steagul verde (de repornire a cursei). Turele parcurse in sir indian, fara drept de a depasi, se scad si ele din lungimea totala a traseului.

Dubla curatare a pistei, de catre oameni si masini.

• La fiecare curba, pista are o inclinare de cel putin 35 de grade.
• Curiosii din tribune pot asculta, cu statii speciale, inclusiv frecventele pe care vorbesc pilotii masinilor cu turnul de control, cu staff-ul tehnic, etc. Publicarea frecventei fiecarui pilot in parte in ziarul Indianapolis Star din ziua cursei l-a vandut la super (si supra) pret in zona circuitului si pe strazile adiacente.

• Poti sa fii si cel mai apatic fan al curselor de masini, ca tot te ridici in picioare sa urmaresti bolizii cand intra intr-o curba in depasire si urmeaza imediat a doua curba.
• La cursele de masini participi pe raspunderea ta. Cumpararea biletului inseamna automat ca organizatorii nu au nicio vina daca o parte din motor, caroserie, etc. sar in timpul accidentului peste parapetii de protectie si te lovesc in cap. Scrie pe bilet.
• Masinile se accidenteaza pe pista din cateva motive principale: explodeaza un pneu, pierd directia la cei aproximativ 350 km/h (cu care fiecare pilot ruleaza cu atentia la maxim aproximativ patru ore) si se lovesc de parapet / ies de pe pista sau se agata intre ele in depasire. Atipic, la cursa de azi una a luat foc imediat ce a iesit de la boxe, unde fusese sa se alimenteze si sa schimbe pneurile.
• Americanii canta public imnul de stat, melodia “God bless America“, se roaga si tin un moment de reculegere nu numai in parcurile publice de Labor Day (unde se duc sa vada focuri de artificii), la sedintele comitetelor de directie, in scoli la inceputul cursurilor, etc., ci si inainte de Indy 500.

(La ei preotul vine singur, nu cu soborul – vezi ecranul)

In incheiere, vreau sa ii multumesc si pe aceasta cale (sau mai ales ) lui Liviu pentru ajutorul dat cu fotografiatul. A pozat tot ce il rugam, chiar si negrii care iesisera prin fata caselor sa vanda ce mai aveau de vandut, inclusiv locurile libere din jurul casei pe post de locuri de parcare . Asta in conditiile in care eu nu as fi facut-o, blocati in trafic cum eram si fara sa putem scapa daca ar fi fost nevoie.

Pe de alta parte, tot el a pozat, la capitolul “demn de vazut in America”, si asta (la initiativa lui):

De ratat, nu a ratat decat un motociclist care se indeparta de noi cu spatele si pe al carui tricou scria (in engleza, evident): “Daca poti citi asta, inseamna ca femeia usoara (ei, era folosit direct cuvantul ala cu “b” la ei si “c” la noi …) de la spatele meu a cazut de pe motocicleta“.