Azi americanii ii comemoreaza pe cei care au murit de-a lungul timpului pe fronturi, ca tara lor sa para pamantul fagaduintei. Memorial Day, un fel de echivalent american al Zilei Eroilor, ii scoate pe americani din case sa vada parade, sa asculte discursuri oficiale, sa puna flori langa pietrele de mormant din cimitire ce poarta nume de eroi, dar si de oameni de rand. In adunari publice se canta melodii patriotice, se asculta imnul national in picioare si cu mana dreapta in dreptul inimii, se rostesc rugaciuni si se tin momente de reculegere. In fata caselor sunt azi mai multe steaguri arborate, sau simboluri in culorile steagului.
Eu una nu imi dau seama cat e de profund, dar patriotismul american e cu siguranta la vedere. Nu cred ca o alta tara mai are raioane in atatea magazine cu produse personalizate cu steagul national (care aduc cel mai probabil profit, pentru ca altfel nu ar ocupa locul degeaba). Steagul american e pe imbracamintea lor si pe orice altceva care se poate personaliza. Nu stiu in ce alta tara sute de mii de oameni adunati intr-un scop oarecare, cum a fost ieri inainte de cursa de masini de la Indianapolis, se ridica in unanimitate in picioare si iau o pozitie respectuoasa si solemna cand aud imnul national. E un reflex format, cred, din scoala, ca o indoctrinare, pe care nici comunistii pe care i-am apucat si eu nu au reusit sa o faca cu atata succes, cel putin in Romania.
Acum … si discursul asta despre respectul tarii pentru eroii ei, dar si despre eroism, e discutabil dupa parerea mea.
Asociatiile lor de veterani ajung si ele sa te sune la telefon sa te intrebe daca nu ai haine si obiecte vechi care iti prisosesc si care ar putea sa foloseasca celor care au luptat odata pe front dar acum se imbraca cu haine vechi din donatii. La noi la usa vin de cateva ori pe an sa ia cate ceva. In aceeasi idee, pompierii de la World Trade Center care au sarit sa intervina dupa prabusirea turnurilor din New York in 2001 se plang ca abia isi tarasc zilele de azi pe maine. Cu plamanii bolnavi de la atata pulbere de ciment inhalata nu au bani pentru tratament, spun ca sunt uitati de toti. Sunt militari care se intorc schiloditi de prin Iraq, Afganistan, etc. si care toata viata vor fi obligati sa depinda de cele cateva sute de dolari care trebuie sa ii ajute sa traiasca si sa isi ingrijeasca sanatatea. In situatia asta se afla sotul unei profesoare din cercul nostru de cunoscuti care, la 30 de ani, s-a intors de pe front cu coloana afectata si incapabil sa mai munceasca. Acum sta si isi educa acasa cei trei copii*, primind de la stat o pensie de 1400 de dolari (langa care trebuie sa mai adaugi destul de mult daca vrei sa traiesti decent chiar de unul singur, fara copii si sanatos tun dar cu asigurare medicala in buzunar, preventiv).
Pe de alta parte, nimeni nu pleaca nici aici la razboi din patriotism pur sau obligatie. Toti o fac pentru bani. Armata isi plateste oamenii binisor si nu pune multe conditii. Esti bun si daca stii, dar si daca nu stii si nu ai invatat niciodata nimic, doar te-ai trezit pe la vreo 25 de ani un terchea-berchea. In cazul asta din urma insa, cei care se incanta nu realizeaza ca sunt carne de tun si ca, daca au nesansa sa nu se mai intoarca intregi, e destul de posibil sa se tarasca in saracie si umilinta toata viata.
Pe bani sau nu, poate eroismul ar trebui sa valoreze mai mult, aici si aiurea in lume, pentru ca razboiul, sub orice forma, nu reprezinta interesele soldatului, ci ale intregii comunitati de unde vine … Si mai ales sa valoreze cat eroii inca mai sunt, sa apuce sa-si simta si ei sacrificiul justificat.
Pentru a transa orice dilema legata de eroism si raspunderea fata de eroi, Memorial Day a capatat si simboluri mai apropiate modului de a fi al societatii de astazi. Pentru ca e zi libera, magazinele ii atrag pe americani sa petreaca timpul la cumparaturi, cu reduceri anuntate si de data asta drept exceptionale. Altii profita de pauza in programul infernal si merg sa se plimbe sau ies la un barbeque. Pana la urma … poate fi si asta o forma de cinstire a memoriei eroilor. Prin faptul ca sacrificiul lor, concretizat in ceea ce tara lor ofera astazi urmasilor, e recunoscut cu bucurie. Ca nu cred ca e erou care sa-si fi imaginat ca lupta pentru o tara care, daca ii va fi dat sa moara, sa stea doar sa faca parade si discursuri spre aducerea aminte a celor morti.
O zi amestecata in sentimente, pentru ca si la ei “cate case si … nu bordeie, poate cel mult trailere (case din cele tip vagon pe care le cumpara cu totul si le aduc pe roti acasa si unde stau cei fara mare dare de mana), tot atatea obiceiuri”.
Foto:
Ca o extensie a patriotismului dincolo de granitele eroismului care se incadreaza in definitie, mormintele aveau ieri pe ele, prin cimitire, mai multe steaguri decat eroi erau ingropati. Pana la urma, vorba celor de la Floral Park: si eroi, si mai putin eroi ca la carte, toti au murit servind ceva, respectiv viata.
_______
*In America sistemul nu te obliga sa iti inscrii copiii la scoli, ii poti educa acasa chiar pana la terminarea liceului, respectand anumite criterii impuse.
