Mi-au scris azi oamenii aia pe la care va spuneam ca am trecut in noaptea de Paste. Cei de la spitalul de urgenta unde am petrecut aproximativ patru ore pentru o durere puternica in torace.
Am desfacut plicul si … era nota de plata: 4.193,89 dolari. Cam o mie de dolari pe ora. Va mai amintiti ca povesteam cum roiau doctorii si asistentele in jurul meu chiar ca in “Spitalul de urgenta” (filmul), ca m-au analizat si m-au scanat la propriu cu tot felul de masinarii, ca totul avea un aer foarte profesionist? Ei, uite, de-aia!
Acum astept cu ceva emotii sa vad daca firma de asigurari considera normal sa te duci la urgenta daca te doare in piept de nu mai stii de tine si vrei sa vezi daca nu ai cumva atac de cord. Pentru ca aici, in America, firmele care fac asigurari de sanatate uneori sunt de acord cu ce spune spitalul, alteori nu. La partea cu “alteori nu” nu prea vreau sa ma gandesc, pentru ca in cazul asta refuza sa plateasca, dar spitalul tot isi vrea banii 
Oricum, si intr-un caz, si in altul, Liviu plateste pentru noi la asigurare aproape douasprezece mii de dolari pe an.
La preturile astea, slava Domnului macar ca nu m-au tinut toata noaptea!
Si da, asa cum scrie pe randul de jos, o s-o pastrez pentru evidentele personale. Ca sa ma uit la ea daca ma mai ia vreodata vreo durere, de care sa ma vindec instantaneu cand vad suma.
Cu banii astia as fi putut sta, cu Liviu cu tot, doua zile intr-un apartament de lux la Burj Al Arab in Dubai si patru intr-o camera, tot de lux …
PS:
Mi-ar placea sa aflu cum de le-o fi dat cu virgula. O fi de la tamponul pe care l-au folosit sa imi scoata branula din vena si de la bratarile colorate pe care mi le legasera la maini pentru datele de identificare, informatii despre alergii …
macar acolo stii ca ai pentru ce sa platesti. aici platesti si tot degeaba
Hei, Maria, bine te regasesc si aici, in vizita!
De stiut, e clar ca stii. Nu e vreo investigatie pe care medicii sa trebuiasca sa ti-o faca in urmatoarele cinci minute pentru care sa ridice din umeri ca nu au cu ce sau doar sa nu vrea pana nu faci miscarea corecta. Pana si un amarat de exudat faringian ti-l fac in zece minute (face parte din vizita la doctor cand te doare in gat), astfel incat pleci de acolo si cu rezultatul, si cu tratamentul adecvat. La noi (cel putin pana in vara trecuta, cand am plecat eu), o dimineata iti luai liber de la serviciu sa il faci si alta, peste cateva zile, sa il iei, undeva intre 8 si 10. Doar pe la clinicile private am nimerit vremuri mai bune … Sa nu mai zic de investigatiile avansate, cu aparate de milioane de euro, accesibile aici pentru oricine are nevoie …
La noi … inca parem, la modul declarativ, victimele tristului regim. Care dupa aproape 20 de ani nu ar trebui sa mai fie asa trist … Macar cand tristetea vine din faptul ca nu se gaseste in spital o seringa sau algocalminul pe care sa-l puna in ea, sa ti-l faca si sa-ti treaca durerea. Ok, directore, tristul regim ti-a lasat ce ti-a last, macar nu ai luat-o de la zero; tu ce ai pus? Termopanele si faianta nu se pun!
Pe de alta parte, si aici, nu de fiecare data ai vrea sa stii pentru ce sunt costurile cum sunt. Ma gandesc acum cum ne amuzam cu un amic roman, care a ajuns de curand doua zile in spital sa ii extirpeze un furuncul care ii facea probleme. Salonul: o rezerva cu un pat, plasma tv pe jumatate de perete, masa la pat prin room service, privire pe geam catre o gradina interioara cu o explozie de flori si verdeata de uitai de toate, o amabilitate a personalului medical iesita din comun (cel putin comunul nostru
) … La final, nota de plata: 2 zile = $ 8.000.
Pana la urma, si la noi ai mai incerca sa intelegi cand nu se poate cate ceva, dar macar sa iti vorbeasca si sa te trateze omeneste … Dar, romane, inca nu e momentul sa afli pentru ce, tu taci si plateste asigurari in continuare!
nu sunt un mare fan al americii si inteleg ca sistemul medical ar avea ceva probleme. dar nu cred ca exista unul mai praf decit al nostru. plecind de la atitudine- cind incerci sa smulgi cu clestele o informatie pe care normal ar fi sa ti-o ofere pur si simplu- si ajungind la servicii in sine. si paradoxul e ca s-au bagat gramezi de bani, dar tot degeaba
Da, Maria, ai dreptate si cu masura in care America poate avea fani (doar) de suflet in afara, si cu sistemul lor medical (mie mi s-a facut pielea de gaina cand am vazut filmul lui Michael Moore, “Sicko”).
Cat despre sistemul nostru sanitar … o gramada de vorbe un ban nu fac, cum zice romanul, pentru ca spuse la intamplare si doar de dragul conversatiei nu pot schimba nimic. Cel putin ale mele. Ale tale, acolo unde esti, sunt (sau pot fi, daca isi propun) mai valoroase
ar fi bine sa poata fi, dar incep sa ma resemnez
Poate efectul nu e brusc si spectaculos, dar vreau sa cred ca macar vorbele care vin din zona aia sunt ca picatura de apa care tot insistand trece de partea cealalta a stancii.
[...] Si am generalizat cu incredere faptul ca americanii in pline alegeri erau absolut disperati pentru viitorul lor ca pensionari, intr-o tara in care, daca nu esti sarac lipit, sa te treaca pe asigurari sociale cu pensia si sanatatea, trebuie sa ai venituri importante la pensie sa iti permiti un trai decent intr-o casa de batrani si cu o asigurare de sanatate care sa nu te bage in faliment la prima spitalizare, la preturile care sunt. [...]