Elevii lor, mult mai adormiti decat ai nostri

Acum … nu stiu de ce se mai plang profesorii din Romania, dar aici, in America, nu este ocazie in care sa iesim pe undeva cu colegii lui Liviu si sa nu vina vorba de metode de trezit elevii care adorm la ora.

Plaga care ii loveste in masa pe liceenii americani e somnul. Crescuti de mici cu ochii dupa bani, adolescentii profita de dreptul lor la munca part time imediat ce legea le permite angajatorilor sa ii primeasca. Problema e, din perspectiva scolii si a profesorilor, ca aparitia gustului pentru banul facut cu propriile maini coincide cu disparitia apetitului pentru invatatura. Si astfel, cei mai multi mai apar totusi pe la scoala numai pentru ca au auzit ca poti castiga bani mai multi macar daca apuci sa termini liceul cu diploma. Apar, dar dorm, ca sunt obositi lucrand seara de seara sa faca bani pentru a-si plati si intretine masinile care umplu parcarea de sute de locuri a liceului destinata elevilor (facand-o sa arate ca o parcare de dealer auto, cu masini una si una).

Cei mai multi vin la scoala, spuneam, dar – in paranteza fie amintit – nu si cei din Indianapolis, unde anual ajung sa isi ia diploma de absolvire a liceului numai 30% dintre ei. Ceilalti 70% nu cu cartea isi bat ei capul, cand e atata praf alb de imprastiat, cand sunt atatea ganguri de sprijinit si o intreaga si noua generatie de pregatit pentru a trai linistita toata viata pe banii de la asigurarile sociale. Sau, daca nici una, nici alta, pleaca la razboi, ca se plateste bine si nici nu se cere diploma.

Revenind in sala de clasa, ca sa ii tii pe elevi cu ochii deschisi la ora, ca profesor american, e o intreaga filozofie. Liviu, intelept sau doar modelat de experienta nemijlocita cu elevii picotinzi, la prima ora le da uneori, cand chiar nu are de ales, liber la somn cate un sfert de ora cu capetele pe banci. In secunda doi toti adorm instantaneu. Alteori, cand adoarme doar cate unul, are un tun de aer si trimite unde puternice de aer catre adormit, care are astfel pe moment toate conditiile sa se viseze Bill Gates batut de briza pe yacht. Ca bani de yacht crede ca o sa aiba, ca s-a luat devreme de munca si uite, la 16 ani are masina lui (care, ce-i drept, il tine adormit toata ziua muncind seara pentru ea, dar … o are)! Poate trimiterea la Bill Gates este totusi putin fortata, pentru ca el a facut bani cu capul si nu servind in restaurante sau asezand marfa pe rafturi in magazin …

La anii pe care ii are in invatamant, sunt putine metode de trezit pe care Liviu sa nu le fi incercat cu elevii in timpul orelor … de somn. Uneori le spune colegilor celui adormit: “Uite, acum o sa continui sa vorbesc schimband tonul vocii iar Michael (sau John, sau Ben, …) o sa se trezeasca”. Face asta si profetia se intampla, ceea ce il face sa se gandeasca serios de fiecare data ca ar fi avut o voce buna sa imprime discuri cu povesti si ca ar fi avut succes cu asta. Alteori li se adreseaza celor care picotesc de somn fara nicio legatura cu lectia si ce a spus pana atunci: “Nu e asa, Joshua?”. Si Joshua, sau care este, buimac, spune da sau nu in functie de inspiratia de moment. Pentru colegi, momentele sunt intotdeauna delicioase. Uneori, mai sar si ei in ajutorul profesorului sa ii mai trezeasca pe adormiti, trantind, clasic, cate o carte cartonata pe banca pe care se sprijina capul somnorosului, facandu-l sa sara ca ars.

Au incercat de cateva ori sa se strecoare toti afara din clasa, cu profesor cu tot, lasand obositul sa doarma, dar nu au reusit sa insele vigilenta iepureasca a acestuia. Nu deocamdata, dar farsa ramane in repetare pana va reusi, lasand astfel tuturor o amintire din liceu de povestit toata viata. Ca somnorosi se gasesc zilnic.