Cum mi s-a parut intalnirea cu Bill Clinton

Daca va iesi Hillary Clinton presedinte, americanii vor avea asigurari medicale universale, masini care sa consume un galon de benzina (3,78 l) la suta de mile (160 km), preocupari pentru conservarea energiei la nivel national, un sistem de invatamant revigorat prin abolirea aberantei legi a lui Bush “No child left behind” (care conditioneaza finantarea scolilor de punctajele obtinute de elevi si prin urmare directorii ii forteaza pe profesori sa ii treaca pe toti neispravitii si sa coboare standardele la un nivel penibil, astfel incat institutiile de invatamant sa nu ramana fara bani), vor avea mai multe locuri de munca, nu vor mai avea datorii externe pe unde le-a inmultit Bush (Japonia, China, tarile bogate in petrol, etc.) si altele. In general, daca va iesi Hllary Clinton presedinte, nu exista ceva de care sa le arda buza americanilor la ora asta si care sa nu se rezolve, pentru ca ea va face tot ce nu au facut ceilalti presedinti americani, mai cu seama ce nu a facut Bush. Cel putin asta ne-a spus fostul presedinte Bill Clinton aseara, venit in zona noastra sa se intalneasca cu fanii sotiei si, doar in postura de simpli curiosi, cu mine si cu Liviu.

Tinuta seara tarziu, dupa 8 pm, intalnirea cu fostul presedinte a fost una in care invitatul si-a tinut monologul intr-o sala nu prea mare de sport a unui liceu, pe un podium jos iar in imediata apropiere cu o gramada de tineri, elevi de liceu, care aplaudau frenetic din cand in cand, cu chiuituri, in reprize incepute de cativa insi din stafful democrat de campanie, raspanditi in multime. In sala, pe banchete, multi pensionari, din nou tineri si destul de putini oameni din populatia activa. Si foarte, foarte putine bannere, stegulete, pancarde, insigne, etc., asa cum stiam eu din filme.

Pentru mine, “vaccinata” la scoala politicienilor romani in ale caror actiuni nu am reusit niciodata sa-mi regasesc propriile interese, sau macar pe ale apropiatilor, intalnirea in sine a fost plictisitoare. Pentru ca nu am reusit sa intru in pielea celor care asculta, sa cred ce aud si asta sa-mi trezeasca interesul in a asculta mai departe. Sa mai treaca timpul, mai faceam o poza, mai ranjeam la propriu la una din camerele de luat vederi indreptate spre zona din public unde ma aflam, ma mai uitam fix minute in sir la cate un om de la FBI la costum si cu fata imobila care scana atent audienta, asteptand pana imi simtea privirea. Obiectivul meu in legatura cu intalnirea respectiva, sa il vad in carne si oase pe al 42-lea presedinte american, fusese atins din primul minut. Nu am plecat mai devreme de final de jena, ceea ce nu s-a intamplat cu toata lumea, care a inceput sa coboare din tribune cand monologul fostului presedinte nici nu ajunsese la jumatate. Intr-un tarziu, cand oamenii nu mai plecau unul cate unul ci grupati, Clinton a gasit si el de cuviinta sa puna capat discursului si glumelor sarcastice despre Bush si guvernarea lui.

Dupa parerea mea, o buna parte din lucrurile pe care promitea ca le va face sotia lui ca presedinte le-ar fi putut face el la vremea cand a avut puterea. Cum ar fi, spre exemplu, amplu dezbatutul sistem universal al asigurarilor de sanatate*, pentru care a si fost initiat un program in timpul guvernarii lui (dar care a program, promovat cu surle si trambite, a murit in fasa, fara explicatii clare care sa puna cap speculatiilor despre jocuri de interese la nivel inalt). Dar … sunt trei sute si ceva de milioane de americani cu cetatenie si acte in regula care sa se gandeasca la asta. Mai ales ca pe mine, cum spuneam, tot ce are iz politic reuseste sa ma tina la distanta printr-o reactie de respingere pritocita in mintea si simtirea mea in timpul cand incercam sa inteleg cate ceva din politica din Romania.

Cat despre fostul presedinte al Statelor Unite ca persoana … un om imbatranit, usor teatral in gestica si exprimare si de a carui carisma pe care o vedeam de la distanta nu am avut bucuria sa ma conving.

______________________

* America este singura tara bogata care nu dispune de un astfel de sistem. Asigurarile pentru sanatate scot, in medie, cinci mii de dolari pe an din buzunarul unui asigurat si in jur de douasprezece mii din cel al unei familii. Costul ridicat al asigurarilor lasa astazi, conform statisticilor, o sesime din americani fara acces la sistemul de sanatate (circa cincizeci de milioane de persoane). Si asta in conditiile in care serviciile medicale au preturi exorbitante si imposibil de suportat de cei carora venitul nu le permite plata unei asigurari medicale.