De doua saptamani Liviu si-a luat un aparat nou de fotografiat si inca se afla in perioada aia in care ar tot sta cu el in mana si ar fotografia tot ce ii vine. Printre altele, a fotografiat o poza de-a lui, de cand avea 18 – 19 ani si o mimica de om care are toata viata inainte iar de intamplat se pot intampla doar lucruri bune (totul transparand din pozitia capului si a corpului si din privirea semeata).
Pe cardul aparatului, dupa aceasta ultima poza imaginile incep sa se deruleze de la capat, incepand cu prima, care este tot cu Liviu. De data asta intr-o ipostaza prinsa de mine chiar in ziua cumpararii aparatului, cu el stand ganditor pe canapea in living, avand o fata obosita si umeri care nu mai pastrau nimic din pozitia trufasa din poza de acum douazeci de ani. El observa contrastul dintre cele doua fotografii pe aparat, vine la mine si spune, schimband imaginile de la una la alta:
- Uite ce face viata din om …
- Te-a facut mai intelept, zic eu.
- Mai bine ma facea milionar, incheie el discutia, pe care am lasat-o amandoi incheiata, doar ca am izbucnit in ras. Tocmai constatasem cu cateva minute inainte, verificand pe net rezultatele la loto, ca viata ii refuzase si cea mai recenta cerere de a deveni milionar.
