Oaia mea (cea lila de plus, de care mai spuneam) va avea o vestuta. Sau o bluzita tricotata. Facuta de soacra-mea, cu ajutorul lui Marin Preda. Da, scriitorul.
Ca alternativa la a citi in post (al Pastelui, care incepe maine) “Cel mai iubit dintre pamanteni”, unde unul din personaje incalca una din porunci, cea cu ravnitul la nevasta altuia (pe care o si ia de nevasta), soacra mea a consimtit sa ii tricoteze oii ceva.
Pun aici capat oficial cautarii de hainute pentru singurul meu animal de plus care nu avea asa ceva.
Ma bucur ca va fi si oita imbracata. Felicitari cuscrei ca a avut rabdare.
Da, mama, si eu zic ca suferea bietul animal … de plus
Inca nu s-a concretizat actiunea, deocamdata cautam prin casa niste andrele si niste ata de tricotat. Daca nu vom gasi (si e foarte probabil, pentru ca daca nu a cumparat nimeni nu are cum sa fie; doar ca soacra-mea mai are un dubiu ca poate o mai fi de cand a mai venit ea pe aici), cautam la magazin si trecem la treaba.