Zilele trecute am ajuns la o expozitie la Convention Center in Indianapolis, un targ al furnizorilor de materiale didactice si carti care sa ii ajute in profesorii de stiinte sa fie cat mai sugestivi in predare. La unul din standuri se gaseau fel de fel de obiecte mici care, bagate in apa, deveneau de pana la zece, douazeci de ori mai mari, fiind facute dintr-un polimer special ale carui proprietati ii permiteau sa isi mareasca volumul in mediu umed. Astfel, o figurina crocodil de doua ori cat unghia, bagata intr-o sticla de cola de doi litri plina cu apa, ajungea cat sticla. Imaginea crocodilului prizonier in sticla mi l-a readus in minte pe aligatorul din Florida adus in Indianapolis asta-vara pentru un show sustinut de americanul Billy.
Intr-o arena pregatita in mod special la Indiana State Fair din Indianapolis in timpul unui targ, in fata careia se afla o piscina imprejmuita cu gard de un metru, americanul Billy si crocodilul din Florida s-au infruntat reciproc vreo douazeci, treizeci de minute. Billy era un barbat cu alura tipica de macho american, bine pentru cine apreciaza tipul, cu un trapez de doua ori cat bazinul si numai muschi. Si el era din Florida, ca si crocodilul, asa ca a stiut sa ne spuna o seama de povesti cu crocodili. In Florida, ca urmare a terenului mlastinos, spunea Billy, sunt peste un milion de crocodili. Nu putini din cei care locuiesc in zonele cu apa au surpriza sa ii gaseasca la usa sau in mijlocul casei, daca lasa usa deschisa.
Crocodilul din povestea mea, un exemplar nu prea mare, dar a carui lungime depasea doi metri, a fost subiectul unei demonstratii despre cum sa imobilizezi un aligator, daca ti se intampla sa fii nevoit sa o faci. Am aflat astfel ca, daca bagi in gura crocodilului o mana sau, pentru necurajosi, un alt obiect, important e sa nu ii atingi dintii, daca vrei sa ai o sansa sa te intorci cu mana acasa. Odata atins maxilarul, crocodilul inchide gura cu o viteza de reactie uimitoare (audienta a scos un sunet de uimire unanim cand s-a intamplat asta), astfel ca numai cei foarte avizati pot scapa intregi. Chiar si Billy a avut ocazia sa isi numere degetele la un moment dat, evident pentru spectacol, dar sunt sigura ca si pentru el e un fel de ruleta ruseasca. Ma gandesc ca e posibil ca intr-o zi, cand crocodilul va incepe sa anticipeze numerele din show, sa nu il mai lase sa castige tot pe Billy.
Billy s-a luptat o perioada cu aligatorul, reusind pana la urma sa il puna la pamant si sa ii blocheze maxilarul tinandu-l fortat cu gura inchisa. Datorita explicatiilor ce pigmentau diferitele etape ale luptei, am retinut de la luptatorul cu crocodili inca un amanunt despre aligatori: pe cat sunt de agili in a prinde hrana prin inchiderea brusca a gurii, pe atat sunt de vulnerabili daca reusesti sa ii tii maxilarele apropiate. Muschii care deschid gura nu sunt deloc performanti, astfel incat ii poti tine cat vrei cu gura inchisa, fara ca reptilele sa poata face ceva.
Ce nu parea sa mai poata face vreodata bietul animal, indiferent de cata forta i-a dat natura, era sa isi recapete dreptul de a-si folosi abilitatile in libertate. Cu toata spectaculozitatea, show-ul cu Billy si crocodilul a avut, pentru mine, un aer mai degraba trist, fiind o poveste despre un animal chinuit si care are sa ramana asa pana la sfarsitul zilelor. Asta va face insa o multime de americani bucurosi, care vor trai de fiecare data alaturi de Billy satisfactia de a-l vedea pe crocodil incalecat la propriu si umilit.
