Amintiri cu crocodili

Amintirile sunt din vara, din Japonia, unde am vazut la un loc de cateva ori mai multi crocodili decat am vazut adunat in toata viata mea de vizitator fidel de gradini zoologice. Nu te pandeau dupa colt, ca in Florida (unde spun unii ii gasesti in casa daca pleci cateva zeci de secunde pana la cutia de posta si nu tragi usa dupa tine), pentru ca respectivii crocodili japonezi din amintirile mele erau prizonieri dupa garduri. Dar nu la zoo.

Crocodilii erau la Beppu, oras care pare ca pluteste pe apa clocotinda si considerat capitala japoneza a apelor termale (a doua zona in lume ca importanta in sensul asta dupa Yellowstone). Drept care poti gasi acolo o multime de onsen-uri (baile lor publice unde te duci in pielea goala; o sa povestesc si despre asta, pentru ca eu si Liviu nu ne-am refuzat curiozitatea sa incercam sursa asta de relaxare traditionala). Zona era atat de bogata in izvoare termale si gheizere incat hotelurile aveau, inclusiv cel la care am stat, bai din astea publice cu apa termala naturala pe acoperis, la terminarea celor 15-20 de etaje, dupa caz. De asemenea, din loc in loc pamantul fumega prin izbucniri de apa fierbinte sau numai scurgeri de aburi prin niste tevi care lasa pamantul sa respire.

Intr-unul din locurile unde apa clocotinda iesea la suprafata japonezii cresteau crocodili. Sau doar ii chinuiau, daca ma intrebati pe mine, ca sa vina lumea sa ii vada. Stateau cu zecile intr-o singura piscina cu apa termala probabil usor racita, in cele cateva piscine imprejmuite cu garduri inalte. Lenesi si imobili, nu iti dadeai seama, daca nu le-ai fi vazut miscarea ochilor, daca sunt simple mulaje de plastic sau animale vii. Erau atat de lenesi ajutati si de soarele japonez dogoritor care le batea permanent in cap incat nici nu se sinchiseau ca erau uneori asezati unii peste altii. Probabil cei de dedesubt ziceau ca stau la umbra de preferau sa suporte sutele de kilograme peste ei …


As fi fost curioasa sa ii vad cum reactioneaza la ora mesei, dar nu ne-am nimerit la timpul potrivit. Si nici nu puteam astepta timpul potrivit pentru ca si asa ne batuse si pe noi soarele de vreo 40 de grade in cap dupa ce am avut suficient de putina inspiratie sa lasam masina intr-o parcare langa ocean si sa cautam crocodilii o ora si ceva pe jos cu harta orasului in mana, intr-o perioada a zilei cand, speriati de caldura, japonezii stateau pititi prin case si birouri.

Asa ca am ajuns, am pozat/filmat si am plecat. In plus, eu i-am mai si cainat pe bietii crocodili pentru modul cum erau tinuti calare peste gramada. Ma consolez ca macar ar trebui sa fie sanatosi tun, tratandu-se zilnic in baia lor termala …

____________
PS:
Si pentru ca ideea de crocodili se leaga de ideea de jungla, clipul lui Liviu cu elevii lui care il arata cu degetul ca profesor spre a ii cere mai multa interactivitate inteligenta in clasa e in continuare in jungla concursului american:

Votam cu Liviu? :)

Elevii au nevoie de mai multa educatie si constientizeaza asta. Nu e un citat dintr-o carte americana despre elevul perfect (care atunci cand exista e privit urat de colegi si numit peiorativ tocilar) ci imi dau seama pentru ca ai lui Liviu in particular o repeta de cate ori cineva vrea sa ii auda. Ca sa citez exact, ei spun: “Avem nevoie de mai multa educatie, / Avem nevoie de mai mult control asupra mintii“. Pe limba lor si pe melodia “Another Brick In The Wall” de la Pink Floyd. Neverosimil? Click pe poza sa auziti cum canta.

Da, nu s-a intamplat nimic intre timp cu obsesia americana fata de orice tip de libertate, mai ales la varsta adolescentei, e doar un videoclip. Unul facut chiar de elevii lui Liviu si care participa la un concurs cu miza de 30 de mii de dolari in tehnica inteligenta si interactiva de folosit in clasa de catre profesor. Un clip gandit si muncit de Liviu si “rotunjit” de maestrul Vali*, mentorul lui in bucuria de a se juca cu imaginile.

Legatura mea cu clipul … pai apasam pe “rec” la filmare si plimbam un carut cu camera pe el prin spatele elevilor cand Liviu trebuia sa apara in imagine. A, si da, ma enervam azi, dupa ce l-a inscris in competitie, cand ii urmaream evolutia in vizionari si rating-uri realizand ca tugulani de la concurenta au tinut sa ii strice rating-ul de 5 cu care a mers cateva ore combinandu-l cu cate un 1. Drept care m-am gandit sa il pun si pe blog, ca poate din simpatie pentru un roman in intrecere cu americanii la ei acasa, sau poate pur si simplu pentru ca i se pare dragut filmuletul-parodie, se mai gaseste cineva care sa ii mentina rating-ul sus. Nu mama, si nu, mama de Liviu, nu la voi ma refer, ca se cere sa fii din State sau din Canada sa votezi si sa dai rating. Dar voi puteti sa va uitati, ca da bine la numarul de vizionari. Carmen, pe voi ne bazam

Si sper sa nu deranjeze pe nimeni la fel ca pe Liviu, care s-a straduit sa il faca in HD, ca l-au facut usor varza prin comparatie cu originalul la post-procesare cand l-au incarcat pe site-ul de concurs …

Revin cu subiectul asta cand incepe perioada de vot, pe 17 noiembrie. Pana atunci spuneti cum ca va place
____________
*Cu Vali am facut echipa in trei si pentru proiectul meu final la French Cinema and Literature, pentru un film care combina stramosul filmului SF francez cu … excursia noastra in Japonia. Va spun ce a facut echipa noastra, dupa “finala” din decembrie Da, Leo, nu am uitat, e in finisari

Sfidand gripa porcina

Dupa ce luni de zile universitatea anunta pe net pe home page iminenta aparitiei vaccinului impotriva gripei porcine in paralel cu inmultirea cazurilor saptamanale, acum trage de noi sa il facem. Au anuntat in urma cu doua, trei saptamani pe net ca a sosit minunea salvatoare si acum vin din ce in ce mai aproape de noi si mai personalizat, trimitandu-ne e-mail-uri sa ne inscriem la intepat pe pagina speciala facuta pentru asta.

Vaccinul nu e pe bani pentru staff (profesori, personal administrativ si studenti graduate care si predau) si costa 15 dolari pentru studentii undergraduate. La 40.000 de studenti cati sunt la noi afacerea nu pare rea pentru cine o fi avut norocul sa le vanda vaccinurile.

Eu nici nu ma gandesc sa il fac. Nu cred in vaccinurile anti-gripale si ultima data cand am facut unul, tot gratuit, fortata cumva de firma unde lucram, m-am convins ca regulile dupa care functioneaza gripele sunt diferite de cele dupa care cred vaccinurile ca functioneaza. Poate ca e un punct de vedere empiric si prea subiectiv, dar nu pot sa uit gripa care m-a trantit la vreo trei saptamani, o luna dupa vacinul din toamna aia. Si tot asa nu pot sa nu vad cum Maki, colega mea de birou prea japoneza sa iasa din pluton, a stat doua saptamani racita cobza si cu febra de ii fierbea sangele in ea incepand cu ziua a doua dupa ce a fost sa faca anti-porcinul.

Nu imi trebuie vaccin. Mai bine racesc ca o scroafa daca norocul asta o sa-l am.