Mos Craciun exista! :)

Voilà de vedeti:

Iar Leo, care l-a avut in fata drept model timp suficient sa ii poata da o forma pe hartie, poate depune marturie catre toti muritorii visatori la vreme de sarbatoare.

Este mosul meu perfect, pe care il trimit astazi in lume sa daruiasca si sa bucure pe toti cei care cauta bucuria in linistea sarbatorii sfinte a Craciunului.

Craciun fericit tuturor din partea mea si a lui Liviu!

Jurnal saptamanal cu altfel de veverite, cu pasari si cu Amoxicilina

Intre doua doze de Amoxicilina notez:

 Saptamana a inceput luni cu incheierea si predarea notelor studentilor mei si intrarea oficiala in vacanta.

 Relaxarea totala a coincis cu semnalul perceput de organismul meu ca e liber sa isi dea drumul la slabiciuni. Ceea ce a si facut, decorandu-mi gatul cu alb specific de iarna si captusindu-ma cu febra si frisoane. Tot semestrul, cand zeci de studenti imi populau aerul din clasa prin concerte de stranuturi cu virusi de toata mana dupa care dispareau cu zilele si reveneau cu scutiri cum ca fusesera suspecti de gripa porceasca, nu am racit. Pentru ca adaptarea la viata americana presupune pentru mine sa racesc in week-end sau in vacanta. Iar pentru Liviu sa isi incerce talentul de vraci impachetator de picioare in sosete cu otet si facator de ceaiuri si sucuri de fructe sa scoata frigurile din mine (a propos de impachetari cu otet la picioare, dupa o noapte petrecuta cu talpile la murat aratau ca niste stafide uriase mirosind invaziv a castraveti in otet).

 Partea cea mai aratoasa a saptamanii au fost veveritele si pasarelele din curte de la universitate pozate de Liviu cu obiectivul cel nou al aparatului de fotografiat, numai bun pentru asta (mai precis bun numai pentru asta, pentru ca am observat la intoarcerea de la magazin ca trebuie sa treci strada si sa te duci pe peluza vecinului din fata ca sa ai sanse sa pozezi un om din cap pana in picioare in fata casei noastre).

Cum spuneam, partea cea mai aratoasa a saptamanii (veveritele de la scoala sunt mici si gri, fata de cele de acasa care sunt de doua ori mai mari si in nuante de maro-roscat):



(Poza preferata a lui Liviu, cu veverite acrobate si deci zburatoare.)

Ce asteapta cei din jur de la noi de sarbatori

Intr-un e-mail mi se sugera ca asta asteapta:

(Nu am sursa, nu dau pana nu revendica cineva dreptul de autor.)

Dragii mei din jurul meu, ca sa nu mai dau si anul asta cu stangul in dreptul schimb fraza pe care o trimiteam de obicei adaugand urari cu speranta de implinire. Pentru prietenii neprietenii din Romania, de exemplu, o sa adaug sa aiba parte de evenimente politice care sa ii tina cu un ochi pe televizor (si cu celalalt pe cutia de calmante).